La începutul lunii iunie a.c. Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei (ECRI) din cadrul Consiliului Europei a dat publicităţii raportul de monitorizare a României, adoptat în luna martie 2014.
Ţinutul Secuiesc a existat ca entitate legală din timpurile Evului Mediu. Asta susțin autorii Raportului ECRI privind România,
ce conține o serie întreagă de inexactități care pun
într-o lumină foarte nefavorabilă România. O instituție europeană care
ar fi trebuit să fie obiectivă preia teme fabricate și promovate în mod
agresiv în spațiul public românesc de către organizațiile extremiste
maghiare. Idei cheie ale discursului revizionist promovat de UDMR în
mass-media de limbă maghiară din România și Ungaria se regăsesc în
paginile acestui raport care ar fi trebuit să conțină interpretări
obiective ale situației și nu opinia UDMR cu privire la presupusa
discriminare a comunității maghiare din România.
La
fel ca și UDMR, autorii raportului preiau ideea potrivit căreia
Tribunalul Covasna ar fi
stabilit că arborarea steagului secuiesc pe clădiri publice ale
statului român este legală (pagina nr. 48 a raportului), ori acest lucru
este perfect neadevărat întrucât absolut toate procesele în cazul
arborării steagului secuiesc stabilesc definitiv și irevocabil
nelegalitatea arborării acestuia pe clădiri publice (documente aici).
Mai mult, autorii raportului susțin faptul că steagul secuiesc ar fi un
simbol local, ceea ce este complet fals, steagul secuiesc fiind un
simbol etnic inventat în anul 2009 de către extremiștii maghiari care
militează pentru secesionismul teritorial al așa-zisului
ținut secuiesc (detalii aici).
Autorii
raportului coincid cu retorica UDMR în scandalul bentiței tricolore
purtată de eleva Sabina Elena din Covasna și, la fel ca UDMR, nu
condamnă în niciun fel faptul că o adolescentă a fost amenințată cu
moartea pentru simplul fapt că s-a afișat cu o bentiță tricoloră într-o
unitate școlară. Formulările raportului lasă să se înțeleagă faptul că
gestul elevei a generat o isterie antimaghiară din
care, culmea, tot un etnic maghiar a fost amenințat.
Aplicarea
legii în cazul steagurilor locale din Covasna și Harghita (doar cazul
steagului județului Harghita), în speță tot steaguri etnice, este
condamnată de către autorii raportului care consideră că s-a acționat
disproporționat. Autorii raportului preiau de asemenea și teoriile UDMR
în chestiunea bunurilor bisericilor minorităților în ciuda faptului că
există dovezi care atestă faptul că în unele cazuri România a cedat în
mod inexplicabil unele proprietăți (un caz foarte mediatizat aici).
Cireașa de pe tort: Ținutul secuiesc a existat și a avut stemă și steag
Autorii
raportului reușesc să stupefieze prin lipsa de exactitate a
informațiilor conținute în raport, cum este și cazul privitor la
situația comunității maghiare din România. Pagina 47 a raportului
conține următoarele informații:
”Majoritatea
persoanelor care se identifică drept maghiari de origine trăiesc în trei județe din Transilvania(numite
și Ținutul Secuiesc; acestea sunt județele Covasna și Harghita și parte
din județul Mureș); în primele două, ei reprezintă 80% din populație.
Comunitatea maghiară care trăiește în aceste județe are o identitate
culturală puternică. Ținutul Secuiesc a existat ca entitate legală din
timpurile Evului Mediu până la Compromisul Austro-Ungar din 1867,
devenind parte din România în 1920. Din timpuri medievale a avut
propriul său steag și propria sa stemă”.
Este
greu de înțeles care au fost sursele de informare ale autorilor acestui
raport. Din cele afirmate de autori reiese că raportul a fost redactat
în birourile UDMR sau ale propagandei revizioniste maghiare de la
Budapesta. Stupefiant este însă faptul că aceste afirmații complet
inexacte sunt
făcute într-un document oficial al Uniunii Europene care astfel îi
incită pe maghiarii din România la secesionism prin promovarea unor
neadevăruri.
Cu privire la afirmațiile autorilor raportului în chestiunea istorică a
așa-zisului ținut secuiesc l-am rugat pe istoricul clujean Vasile
Lechințan să ne lămurească. Domnia sa a avut amabilitatea de a
lămuri lucrurile:
Vasile Lechințan:
Dieta de la Sebeş din 24 mai 1659 a hotǎrât ca pe stema Transilvaniei
sǎ fie reprezentate cele trei etnii privilegiate transilvane prin câte
un simbol, românii majoritari în ţarǎ nefiind deloc reprezentaţi prin
niciun simbol, neavând statut de naţiune politicǎ. Aşa apar secuii
reprezentaţi prin simbolul soarele şi luna. Dar acest
simbol nu era nicidecum steagul unui ţinut, nici steagul autonomiei
statale a unui ţinut, nici steagul autonomiei pe criteriul
etnic secuiesc/maghiar, mai ales cǎ printre secui locuiau şi români,
mai ales cǎ foarte mulţi secui locuiau şi în oraşe precum Clujul, unde o
numeroasǎ sǎrǎcime secuiascǎ s-a aciuiat în secolele XVI-XVII (despre
un secui din Cluj se spunea atunci cǎ nici cǎmaşǎ nu avea pe el,
darǎmite sǎ mai plǎteascǎ darea faţǎ de oraş, despre altul se spune cǎ a
murit sǎrac şi n-a rǎmas nimic în urma lui, deci nici de la acesta nu
se putea recupera darea faţǎ de oraş), deci nicidecum simbolurile nu
erau pentru unitǎţi administrativ-teritoriale. “Deştepţii” care au
inclus în stema României o stemǎ a Transilvaniei
din care sunt excluşi românii, poartǎ responsabilitatea acestui act
deosebit de “inteligent” şi se pot felicita cǎ ne-au pricopsit cu
aceastǎ pecete ruşinoasǎ de pe obrazul românilor transilvǎneni.
Un document oficial al UE cu privire la discriminarea din România (Raportul ECRI privind România. Al patrulea ciclu de monitorizare. Adoptat la 19 martie 2014. Punlicat la 3 iunie 2014, pagina 47, nota de subsol nr. 107), spune cǎ “Ţinutul Secuiesc a existat ca entitate legală din timpurile Evului Mediu
până la compromisul Austro-Ungar din 1867” (scaunele secuieşti,
scaunele sǎseşti şi comitatele “maghiare”, spuse astfel împotriva
faptului cǎ erau locuite în majotitate absolutǎ de români, erau unitǎţi
administrativ-teritoriale pânǎ la 1867 ale unei Transilvanii unitare din
punct de vedere statal, nu ale unei Transilvanii “asociate” cu un
oarecare “Ţinut secuiesc” autonom ) şi cǎ, “Din timpuri medievale a avut propriul său steag şi propria sa stemă”,
nu este decât o incitare a maghiarilor la a pretinde ceva ce nu au avut
niciodatǎ ca autonomie statal-teritorialǎ pe criteriul etnic, nu a fost
niciodatǎ un “Ţinut secuiesc” ca “entitate statalǎ” autonomǎ, niciodatǎ
voievozii Transilvaniei şi regii Ungariei nu le-au permis secuilor
autonomie teritorialǎ faţǎ de
Transilvania sau faţǎ de Ungaria, au avut comiţi ai secuilor totdeauna
dinafara lor, români precum Balc şi Drag, voievozi ai Maramureşului, au
fost şi comiţi ai secuilor pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, la fel
românii Ioan de Hunedoara şi Ştefan Mailat au fost şi ei comiţi ai
secuilor. Pǎcat, deci, cǎ un document oficial al UE incitǎ la separatism
etnic în România, unde locuiesc peste tot maghiari, majoritatea în bunǎ
armonie cu vecinii lor români, germani, romi etc.Autonomia teritorialǎ
pe criteriul etnic ar bulversa toatǎ România prin regrupǎri de
populaţie, bantustanizare etnicǎ, neîncredere între etnii şi s-ar
împlini visul de aur al şovinilor maghiari de desǎvârşire a purificǎrii
de etnii nemaghiare (români, romi etc) a aşa-zisului “Ţinut secuiesc”,
entitate “statalǎ” artificialǎ promovatǎ, iatǎ, din pǎcate, într-un
document oficial al UE.
Întrebări care obligă autoritățile de la București să reacționeze
Modul în care este redactat raportul precum și inexactitățile pe care se
fundamentează vor da apă la moară pretențiilor secesioniste ale
organizațiilor extremiste maghiare grupate în jurul tripletei UDMR, PCM
și PPMT. Se ridică astfel o serie întreagă de întrebări cu privire
la reacția (sau mai bine zis la lipsa de reacție) autorităților de la
București:
Cine au fost oficialitățile române care au intrat în contact cu experții străini care au redactat acest raport?
De ce partea română nu s-a pregătit pentru a nu permite cuprinderea în raportul final a unor astfel de neadevăruri?
De ce nu există
nimic în raport despre discriminarea pe criterii etnice a românilor din județele Covasna, Harghita și Mureș?
De ce autoritățile de la
București permit UDMR, formațiune aflată la guvernare, să mintă experții
străini, întocmind rapoarte mincinoase despre România, rapoarte care
vor rămâne in istorie și pe care extremiștii maghiari le vor folosi apoi
împotriva României?
De
ce Ministerul Afacerilor Externe sau Guvernul României nu contestă
raportul pentru a aduce în atenția opiniei publice datele reale?
Raportul ECRI poate fi consultat aici.